Decizie
-De ce te-ai dus la drept?
-Nu știu. Tu de ce mănânci?
-Din nevoie.
-Din nevoie m-am dus și eu. Dar dacă n-ar mai fi nevoie să mănânci ți-ar fi viața mai ușoară?
-Probabil că da. Aș cheltui mai puțini bani și aș avea o siluetă de invidiat mereu.
-Și nu crezi că și eu aș prefera să stau toata ziua și să fac doar ce mă taie capu fără să existe consecințe neplăcute?
Nu mai răspunde. Așa că merg mai departe cu explicația.
-Să mănânci e o plăcere. Fiecare aromă îți inspira o anumită senzație. Mâncarea e un răsfăț pentru unii oameni. Și tu îmi spui acum că ai vrea să renunți la ea. Eu n-aș avea nimic împotrivă dacă ai mânca în fiecare zi câte zece feluri de mâncare, dacă asta te-ar face fericită. Și nu m-aș îndepărta de tine pe măsură ce s-ar apropia kilogramele de corpul tău. Pentru că ar însemna că ți-ai găsit un lucru care te mulțumește, mâncarea. Eu nu mi l-am găsit și de aceea m-am dus la drept. Puteam să aleg o altă facultate. Nu contează numele și nici specializarea. Întrebarea potrivită nu e de ce am ales să merg la drept, ci de ce am ales să mă duc la facultate. Înțelegi?
Face din cap că da.
-Tocmai de asta m-am dus la facultate. Ca să descopăr lucruri cu care nu eram obișnuit. Să văd până la urmă, ce mă mulțumește pe mine dintre toate câte mă înconjoară și până unde pot să ajung.
-Și de ce nu ai ales alta mai puțin complicată?
-E simplu. Imaginează-ți că te afli în fața unui platou mare cu tot felul de prăjituri. Bucătarul îți spune că ai voie să îți alegi și să guști doar una. Pe care o vrei?
-Păi, pe aia care conține toate ingredientele necesare transformării unei simple prăjituri într-un labirint de căutări și descoperiri ale gustului. Una care ar conține de toate.
-Exact. Îmi place cum ai spus-o.
-Mulțumesc.
-Acum poți să înțelegi că și eu am avut de ales o singură facultate dintre toate. Mai trebuia să aleg doar una care să conțină ingrediente de toate felurile. Iar facultatea asta de drept, cuprinde părți din aproape toate domenile. Te învață de toate. Și ca să pot să știu ce m-ar face mulțumit ar trebui să știu câte puțin din toate ofertele. Așa că am ales dreptul. Dar n-am gustat până acum decât micul-dejun.
-Și uite că ai reușit până la urmă să răspunzi la întrebarea inițială.
Râde și mă bate în joacă cu degetul pe nas.
-Vrei să știi ce mă mulțumește în momentul ăsta?
-Hmmm…cam ce?
și se încolăcește în jurul meu ca o reptilă.
-Tu. Îi zic. Așa că hai să mergem să mâncăm prăjitură.
-Dar sper că tu nu ești ca și bucătarul din exemplu și nu mă lași să îmi aleg doar una.
-Putem să luăm acasă toată cofetăria dacă vrei.
-Te iubesc.
Și râde.
-Nu știu. Tu de ce mănânci?
-Din nevoie.
-Din nevoie m-am dus și eu. Dar dacă n-ar mai fi nevoie să mănânci ți-ar fi viața mai ușoară?
-Probabil că da. Aș cheltui mai puțini bani și aș avea o siluetă de invidiat mereu.
-Și nu crezi că și eu aș prefera să stau toata ziua și să fac doar ce mă taie capu fără să existe consecințe neplăcute?
Nu mai răspunde. Așa că merg mai departe cu explicația.
-Să mănânci e o plăcere. Fiecare aromă îți inspira o anumită senzație. Mâncarea e un răsfăț pentru unii oameni. Și tu îmi spui acum că ai vrea să renunți la ea. Eu n-aș avea nimic împotrivă dacă ai mânca în fiecare zi câte zece feluri de mâncare, dacă asta te-ar face fericită. Și nu m-aș îndepărta de tine pe măsură ce s-ar apropia kilogramele de corpul tău. Pentru că ar însemna că ți-ai găsit un lucru care te mulțumește, mâncarea. Eu nu mi l-am găsit și de aceea m-am dus la drept. Puteam să aleg o altă facultate. Nu contează numele și nici specializarea. Întrebarea potrivită nu e de ce am ales să merg la drept, ci de ce am ales să mă duc la facultate. Înțelegi?
Face din cap că da.
-Tocmai de asta m-am dus la facultate. Ca să descopăr lucruri cu care nu eram obișnuit. Să văd până la urmă, ce mă mulțumește pe mine dintre toate câte mă înconjoară și până unde pot să ajung.
-Și de ce nu ai ales alta mai puțin complicată?
-E simplu. Imaginează-ți că te afli în fața unui platou mare cu tot felul de prăjituri. Bucătarul îți spune că ai voie să îți alegi și să guști doar una. Pe care o vrei?
-Păi, pe aia care conține toate ingredientele necesare transformării unei simple prăjituri într-un labirint de căutări și descoperiri ale gustului. Una care ar conține de toate.
-Exact. Îmi place cum ai spus-o.
-Mulțumesc.
-Acum poți să înțelegi că și eu am avut de ales o singură facultate dintre toate. Mai trebuia să aleg doar una care să conțină ingrediente de toate felurile. Iar facultatea asta de drept, cuprinde părți din aproape toate domenile. Te învață de toate. Și ca să pot să știu ce m-ar face mulțumit ar trebui să știu câte puțin din toate ofertele. Așa că am ales dreptul. Dar n-am gustat până acum decât micul-dejun.
-Și uite că ai reușit până la urmă să răspunzi la întrebarea inițială.
Râde și mă bate în joacă cu degetul pe nas.
-Vrei să știi ce mă mulțumește în momentul ăsta?
-Hmmm…cam ce?
și se încolăcește în jurul meu ca o reptilă.
-Tu. Îi zic. Așa că hai să mergem să mâncăm prăjitură.
-Dar sper că tu nu ești ca și bucătarul din exemplu și nu mă lași să îmi aleg doar una.
-Putem să luăm acasă toată cofetăria dacă vrei.
-Te iubesc.
Și râde.
