Ritual
Înainte să scriu
îmbrac costumul zdrențăros al anilor pe care i-am trăit,
îmi pun cravată pentru tot ce a plecat,
o cămașă curată pentru tot ce va veni.
mă închid într-o cameră
sparg toate oglinzile în care apar
mă întind pe fiecare dintre bucățile rămase.
resemnat și fără să simt vreo durere
las cioburile să-mi sfârtece pielea
până găsesc culoarea potrivită pentru pereți
după care îi îmbrac cu sufletul meu.
îmi părăsesc costumul și ies pe ușă gol,
asemeni unui nou-născut,
mă arunc în primele brațe pe care le văd întinse
și abia atunci încep să plâng.
(C.Alexandru)
