Ateii
Mi-au făcut trupul celulă
și sufletul l-au făcut lacăt,
mi-au pus o cârpă udă-n gură
să nu Te mai vorbesc vreodată.
tot ce-am avut la mine mi-au luat
până și dreptul meu la o iertare,
de mâini și de picioare m-au legat
și scuipă acum pe mine fiecare.
dar am eu oare dreptul ca să plâng?
sau să mă cred poate mai bun ca ei?
cum pot să cer iertare dacă eu
nu-i iert la rândul meu și pe atei?
deci să mă scuipe și să mă înjure
căci n-am să le răspund la fel
și poa’ să-ncerce ce vor ei ca să tot fure
când eu te port în suflet și nu-n portofel.
și să m-amenințe cu teoria lor
cu faptul că mă expun la multe riscuri
dar să nu-mi spună ei că nu exiști
când tu ești suma mea de lipsuri.
(C.Alexandru)
